Argintul a fost rafinat prin cupelație, proces inventat de haldeeni în jurul lui 2500 î.Hr și descris în Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta în încălzirea metalului topit într-o cupă poroasă și îngustă numită cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru și fier, lăsând doar argintul (și aurul dacă era prezent) în stare globulară de metal topit[1].
Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de către localnici în zona Laurium, unde au operat din perioada 600-300 î.Hr, producând în jur de 30 de tone de metal pe an. Minereul era în principal galenă, însă cu un conținut de argint de câteva procente; acesta era ușor de extras prin cupelație. Minele ateniene au continuat să fie operate și de către Imperiul Roman, deși cea mai mare cantitate de argint roman provenea din Spania. În Evul Mediu, minele germanice au devenit cel mai important furnizor de argint din Europa[1].
Și civilizațiile antice ale Americii Centrale și Sudice au exploatat argintul, însă schimbul cu acest metal s-a făcut după cucerirea spaniolă. Depozite importante s-au descoperit în anul 1535 la Charcas (Peru), Potosi (Bolivia) în anul 1545 și la Zacatenas (Mexic) în 1548. Producția din aceste surse era în total de peste 500 de tone pe an[2].
În secolul al XIX-lea, argintul a fost descoperit în SUA, în statul Nevada, iar în anul 1870 producția mondială a ajuns la 3000 de tone pe an[2].
Descoperirile mari de argint din ultimele secole au modificat cursul natural de schimb dintre aur si argint , bimetalismul nemaifiind posibil datorită incercării prin dictat, a statului ,de a menține o paritate ce favoriza argintul față de aur și conform Legii lui Gresham banii de aur au dispărut din teritoriile ce impuneau un curs neconfrom cu paritatea reală. [3]
Date chimice
Argintul este un element chimic. În tabelul periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47. Este un metal tranzițional, având configurația electronică a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d104p6) la care se adaugă un electron s pe stratul al cincilea (5s1) și substratul 4d complet (4d10).
Proprietăți fizice si chimice
Este un metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă, are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică.
Argintul este metalul care posedă cea mai bună conductivitate electrică și termică. Ca urmare, față de celelalte metale, prezintă cea mai scăzută rezistivitate electrică (la 20 °C de 0,015 mΩmm) și cea mai mare valoare a conductibilității termice (la 20 °C de 4,186 J/cm.s.°C). Dintre metalele care conduc foarte bine curentul electric și a căror rezistivitate electrică este apropiată cu cea pe care o are argintul se menționează: cuprul (0,0172 mΩmm), cromul (0,026 mΩmm) și aluminiul (0,027 mΩmm).
Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri.
Rol Biologic
*Argintul este un biocid toxic non-selectiv. Asta îl face un bun dezinfectant. Vasele de argint purifică conținutul și împiedică dezvoltarea bacteriilor. Este lăudată vesela pe care o foloseau boierii în antichitate și pe bună dreptate. Însă, consumul acestui metal este contraindicat. Ridic atenție la caracterul non-selectiv al acestui antibiotic. Afectează celulele vii în egală măsură, fie că sunt bacterii fie că sunt celule ale corpului uman. Efectul pe care îl are în organism este similar cu al altor metale precum mercurul, plumbul sau arsenicul. Argintul nu are rol în organism. Recomand citirea cu atenție a următorului paragraf. El reflectă o opinie larg răspândită. În cazul în care doriți să consumați produse cu argint, vă rog, cercetați bine înainte.*
Sub formă de soluție coloidală având un înalt grad de puritate, argintul constituie un remediu natural foarte eficient și simplu împotriva multor afecțiuni, și mai ales împotriva infecțiilor. El a fost utilizat în acest scop, cu mult înainte de penicilină și medicamentele pe bază de sulf, care au apărut de-abia în perioada celui de-al Doilea Război Mondial Unul din cele mai remarcabile aspecte referitoare la argintul coloidal este faptul că are un spectru extrem de larg de aplicații și întrebuințări. Motivul? Spre deosebire de medicamentele de sinteză, acțiunea sa biologică este orientată la nivel de structură celulară. Virtuțile terapeutice și dezinfectante ale argintului erau cunoscute încă din antichitate, el fiind foarte apreciat în Egiptul antic și Babilon. La rândul său, celebrul medic și alchimist Paracelsus îl utiliza ca ingredient secret în remediile contra infecțiilor Este de asemeni un fapt cunoscut că în Evul Mediu, când Europa era devastată de epidemii de ciumă, acestea făceau ravagii mai ales în rândul țăranilor și a orășenilor sărăci, nobilii și aristocrații rămânând neatinși. Multă vreme s-a crezut că aceștia din urmă beneficiau de o protecție specială, când în realitate, tocmai argintul a fost cel care i-a ferit de cumplita maladie. Aceasta pentru că apa și vinul aristocraților erau păstrate în vase de argint, și ei foloseau în mod curent farfurii, tacâmuri și pahare de argint În timpul secolului trecut, pionierii americani obișnuiau să pună un dolar de argint într-o găleată de lapte proaspăt, pentru a-i încetini procesul de acrire. În zilele noastre, proprietățile dezinfectate ale argintului sunt utilizate în domenii neașteptate: filtre de argint pot fi găsite în sursele de apă ale avioanelor și navetelor spațiale pentru a garanta o apă fără germeni. Pe stația spațială Mir, argintul este folosit pentru a steriliza apa reciclată. Argintul este utilizat și pentru a înlocui clorul din piscinele de înot, deoarece are o acțiune germicidă mai puternică decât acesta și nu are mirosul și celelalte efecte neplăcute ale clorului. În ciuda anilor de cercetări pentru a găsi un produs farmaceutic superior, argintul coloidal încă este considerat cea mai eficientă modalitate de luptă contra germenilor și de vindecare rapidă a cazurilor de arsuri severe. În timp ce un antibiotic farmaceutic convențional este eficient împotriva a șase sau șapte tipuri de germeni și total ineficient contra virusurilor, generând cel mai adesea efecte secundare nedorite, argintul este letal pentru mai mult de 650 de tipuri de bacterii, virusuri, fungi și paraziți, fără însă a fi toxic pentru organismul uman. Testele de laborator au arătat că argintul coloidal omoară majoritatea bacteriilor, fungilor, paraziților și a virusurilor în 2-6 minute de la contact.
Întrebuințări
Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subțiri, iar prin turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit.
Se mai întrebuințează si ca bani [4] , în giuvaergerie, precum și în medicină. Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat la confecționarea de instrumente medicale și proteze. În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze dentare, ci numai în aliaje, împreună cu celelalte metale nobile.
Producția circa 21.400 tone.
Prețul argintului. În decembrie 2010 argintul a atins cel mai ridicat preț înregistrat din 1980 încoace, fiind cotat la 30,7 de dolari uncia.[6] Recordul absolut este de 49,5 dolari uncia și a fost atins în ianuarie 1980.[5]
